REGULAMENT

de organizare şi desfăşurare a   concursului  judeţean  

pentru copiii cu cerinţe educative speciale

 „Echipaj de Pompieri”

Activităţile se derulează în cadrul Proiectului  Educaţie pentru Siguranţă Organizaţională şi Personală (E.S.O.P.), inclus în Calendarul Judeţean  al Activităţilor Educative, poz.2

v  Motto: Nu de puţine ori am auzit, încă din copilărie ,,Nu vă jucaţi cu focul!”

1.     ARGUMENT

          Cuvântul modern este definit de dicţionare ca ceva care aparţine timpurilor actuale sau care este în pas cu progresul. Fiind o comandă a societăţii, învăţământul este modern în măsura în care răspunde acestei comenzi. Dar cum societatea cunoaşte  un progres permanent, un învăţământ este modern în măsura în care răspunde cerinţelor actuale şi de viitor, care cuprinde toate categoriile de copii  indiferent de vârstă, sex, etnie, apartenenţă culturală, stare de sănătate (dizabilitate), statul social şi-i ajută să înţeleagă, să exerseze, apoi să interiorizeze atitudini şi comportamente dezirabile faţă de ei, de colegi, de adulţi şi situaţii noi.

          În această avalanşă de evenimente, părinţii şi cadrele didactice  nu trebuie să piardă din vedere faptul că şi educaţia antiincendiu este  o parte esenţială din informaţiile necesare unui copil, iar faţă de copilul cu  cerinţe educative speciale cu atât mai mult creşte responsabilitatea adulţilor. Aceştia din urmă cred că o simplă interzicere a anumitor activităţi este suficientă pentru a-şi ocroti copilul cu dizabilităţi. Copilul cu cerinţe educative speciale  trebuie să cunoască rolul focului în viaţa omului şi să înţeleagă efectele utilizării incorecte a acestuia, motiv pentru care adulţii în grija cărora se află aceştia, fie că este vorba de părinţi, bunici, bone, instructori, pedagogi sau cadre didactice sunt obligaţi prin şi de legislaţia în domeniu

să ia toate măsurile pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri 

în care se pot produce incendii.

O modalitate de a-i încuraja , stimula şi motiva  pe aceşti copii este şi participarea în cadrul unui concurs  de specialitate precum „Echipaj de Pompieri”care să plece de la nevoile şi puterea lor de percepţie , oferindu-le astfel posibilitatea de a se simţi utili şi de ajutor celor din jur.

          Concursul  judeţean  „Echipaj de Pompieri” se adresează elevilor cu cerinţe educative speciale din şcoli şi ONG-urile de profil, este organizat  anual, pe etape, de către  Inspectoratul  Şcolar al Judeţului Botoşani, cu sprijinul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga”  al Judeţului Botoşani, precum şi al autorităţilor publice locale.

          Concursul are un caracter educativ şi tehnico-aplicativ, în domeniul  apărării împotriva incendiilor.

2. SCOP

Asigurarea pregătirii unitare  a elevilor cu cerinţe educative speciale, din cadrul judeţului  pentru formarea unui comportament adecvat în cazul producerii unor situaţii de urgenţă, precum şi cunoaşterea regulilor  de comportare şi a măsurilor de prevenire.

3. OBIECTIVE

a) dezvoltarea capacităţilor de înţelegere, adaptare şi de apreciere de către elevii cu cerinţe educative speciale a pericolelor  generate de incendii pentru viaţă şi mediul înconjurător;

b) evaluarea  cunoştinţelor, abilităţilor  copiilor cu cerinţe educative speciale  privind  principalele  reguli  de  prevenire  şi stingere a  incendiilor în grădiniţă, şcoală şi  la domiciliu, efectele incendiilor asupra  vieţii   şi sănătăţii  oamenilor şi  bunurilor  materiale,  sursele  de aprindere şi modul  de  comportare  în caz  de  incendiu;

c) formarea şi dezvoltarea la copii a unor trăsături moral-volitive, cum sunt: dragostea, respectul şi preţuirii faţă de semeni, iniţiativa,  spiritul de observaţie,  curajul,  hotărârea,  perseverenţa,  corectitudinea şi disciplina.

4. PERIOADA ŞI ETAPELE DE DESFĂŞURARE A CONCURSULUI

            ETAPA I-A:

- Primirea fişelor de înscriere      : până pe data de 31 martie;

- Desfăşurare şi jurizare              : până pe data de 20  aprilie;

           

ETAPA A II-A:

-  Primirea fişelor de înscriere     : până pe data de 30 aprilie;

-  Desfăşurare şi jurizarea                    : până pe data de 22 mai.

         

5. CONDIŢII DE PARTICIPARE

          Concursul se adresează elevilor cu cerinţe educative speciale din şcolile de profil, şcoli (unde aceşti elevi sunt evidenţiaţi) şi ONG-uri.

ETAPA   I – A

·        Va avea loc pe cele două zone ale judeţului Botoşani, respectiv:

-         Zona Botoşani - Centrul pentru Educaţie Incluzivă Botoşani

-         Zona Dorohoi - Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Pillat” Dorohoi, (conform arondării din anexa nr.1).

·        Se organizează şi se desfăşoară  pentru toate grupele de elevi cu cerinţe educative speciale din  clasele  I-VIII şi ONG-uri de profil astfel:

- prima categorie cuprinde  clasele   I – IV;

- a doua categorie cuprinde clasele  V - VIII .

§  Echipajul este format din 3 elevi pentru fiecare categorie în parte,  în baza fişei de înscriere.

·        Echipele câştigătoare ale locurilor I, II şi III, la nivel zonal vor participa la etapa a II-a.

·        Fişele  centralizatoare de jurizare şi  fişele de înscriere a echipelor clasate pe primele locuri se transmit pe adresa de E-mail scoala_specialanr1@yahoo.com al Şcolii de Arte şi Meserii „Ion Pillat” Dorohoi care va organiza Etapa  a II-a a concursului, până pe data de  22 mai.

ETAPA  A  II- A

·        Se  organizează şi se desfăşoară la nivel judeţean, în luna aprilie, în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii „Ion Pillat” Dorohoi.

·        La această etapă participă  echipele clasate pe locurile I, II şi III, din prima  etapă (zonală), în baza fişei de înscriere (conform anexei 3), pe adresa de E-mail scoala_specialanr1@yahoo.com.

·        În situaţia egalităţii  de puncte în clasament, la etapa a II-a  pot participa  un număr mai mare de echipaje  decât cel admis prin  prezentul regulament.

·        În urma jurizării se va face premierea echipelor clasate pe primele 3  locuri .

6. ORGANIZAREA CONCURSULUI

 Concursul se realizează printr-un  colectiv compus din:

-         juriu;

-         comisia administrativă;

-         medic (asistent medical).

Juriul  concursului se compune din:

a) la etapa I-a:

- preşedintele juriului     - director unitate sau un cadru didactic desemnat;

- membrii juriului:

ü un reprezentant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani;

ü responsabilul privind apărarea împotriva incendiilor  al unităţii şcolare organizatoare;

ü un reprezentant al cadrelor didactice al unităţii şcolare organizatoare;

ü după caz: un reprezentant al administraţiei publice locale sau un reprezentant al sponsorilor.

b) la etapa a II-a:

- preşedintele juriului – un reprezentant al  Inspectoratului Şcolar al  Judeţului Botoşani;

- membri:

ü un reprezentant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani;

ü responsabilul privind apărarea împotriva incendiilor  al instituţiei organizatoare;

ü un  reprezentant al cadrelor didactice din unitatea şcolară organizatoare;

ü după caz: un reprezentant al administraţiei publice locale sau un reprezentant al sponsorilor.

Comisia administrativă se compune din  :

ü     preşedinte   - directorul unităţii şcolare  organizatoare sau un cadru didactic desemnat;

ü     2-3 membri – cadre didactice desemnate, cu sarcina de a lua toate  măsurile pentru organizarea în bune condiţii a concursului (asigurare materială,  medicală etc);

          Asigurarea medicală - se asigură de către unitatea şcolară organizatoare,  prin prezenţa  pe întreaga perioadă a concursului a medicului (asistentului)  specializat în acordarea  primului ajutor.

7.  PROBELE CONCURSULUI.

Concursul se desfăşoară pe două probe:

a)    Proba teoretică : 

·              Proba teoretică se desfăşoară pe baza unui chestionar (test) prin care se urmăreşte verificarea cunoştinţelor acumulate prin parcurgerea temelor cuprinse în tematica de pregătire a elevilor conform anexei 6.

·              Pentru fiecare etapă a concursului chestionarul (testul) cuprinde câte 10 întrebări  fiecare având câte trei rezolvări enumerate, dintre care una reală şi două eronate.

·              Reprezentantul şcolii organizatoare, cu sprijinul reprezentantului Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă  ”Nicolae Iorga” Botoşani, întocmeşte pentru fiecare etapă a concursului, trei chestionare (teste) ce vor fi introduse în plicuri separate şi apoi sigilate.

·    Conţinutul testului este adus la cunoştinţa concurenţilor la începerea probei teoretice după ce, în prealabil, juriul a verificat integritatea plicurilor şi după tragerea la sorţi a unuia din cele trei plicuri.

·        La proba teoretică participă toţi concurenţii din echipaj.

·        Rezolvarea chestionarului (testului) este unică pentru fiecare echipaj şi va fi înscrisă în fişa tip (conform anexei 2) distribuită de organizatori  înaintea începerii probei.

·              Timpul alocat pentru rezolvarea testului este de 30 minute şi se cronometrează după distribuirea testului fiecărui echipaj.

2.     Proba practică, constă în două secţiuni:

2.1.         Recunoaşterea  accesoriilor PSI ;

Pe rastelul  prevăzut în anexa 4 se afişează 4 figuri interschimbabile reprezentând una din accesoriile de p.s.i. (anexa 4.1): ţeavă tip C, furtun tip C, distribuitor, ejector ape mici, brâu siguranţă, cheie racord.

Modalitate de execuţie - Deasupra amplasamentului figurilor reprezentând accesoriile sunt marcate numerele  1, 2, 3, 4 (vezi schiţa –anexa 4).

                 Fiecare echipaj trebuie să recunoască accesoriile şi să le                                     aşeze în dreptul imaginilor de pe rastel într-un timp cât mai                                           scurt (max. 1 minut).

2.2            . Rastelul cu patru tipuri de noduri:

Pe rastelul  prevăzut în anexa 5 se afişează 4 figuri interschimbabile reprezentând: un nod marinăresc (fig. a), un nod plat (nod de îmbinare – fig. b), o fixare a ţevii cu cordiţa (fig. c) şi un nod pentru bârnă (nod pentru ridicat – fig. d), conform anexei 4.1.

          Modalitate de execuţie: - pe rastel se află trei cordiţe de 2 m lungime şi o cordiţă normală pentru fixarea ţevii racordată la un furtun tip C în                                       rolă dublă.          

          Cele patru locuri de amplasare a figurilor de mai sus sunt                                         marcate prin numerele 5, 6, 7 şi 8 (vezi schiţa - anexa 5). Figurile trebuie să fie interschimbabile. Înălţimea rastelului este de 1m, lăţimea de 2 m.

          Nodurile vor fi efectuate de cei trei concurenţi, conform figurilor reprezentate pe fiecare panou, în maxim 2 minute.

          9.  APRECIEREA REZULTATELOR CONCURSULUI

 -  Proba teoretică  -  10 puncte - fiecare răspuns corect va fi notat cu un punct;

 - Proba practică - 10 puncte - 8 puncte se obţin din executarea corectă a sarcinilor de concurs şi două puncte din oficiu.

TOTAL – 20 puncte

          NOTĂ:

          La întocmirea clasamentului se ia în calcul punctajul acumulat obţinut de echipaje după parcurgerea celor  două probe de concurs.

          În cazul egalităţii de puncte departajarea se va face în funcţie  de rezultatele  ponderale obţinute în ordine la cele 2  probe (teoretică şi practică).

          Dacă egalitatea persistă, echipajele  se vor clasa pe acelaşi loc.

          10.  DISPOZIŢII FINALE

          Cheltuielile de transport a echipajelor şi a personalului didactic se decontează de către unitatea de învăţământ de la care provin elevii, în limita fondurilor disponibile.

         

11. COORDONATORI :

 - Prof. Alexandra Hrincescu -  inspector şcolar de specialitate pentru educaţie                                                          permanentă;        

 - Lt. colonel Radu Ţipişcă - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae                                                      Iorga” Botoşani;                                                   

- Prof. Loredana Elena Secrieriu  – S.A.M.  „Ion Pillat” Dorohoi;

- Prof. Ana - Maria Ilaş – S.A.M.  „Ion Pillat”Dorohoi;

- Prof. Adina Cical    - CSEI Botoşani;

- Prof. Mihaela Gîza - CSEI Botoşani.

13. COLABORATORI:

·        Asociaţia: UNCERTAIN STEPS Dorohoi;

·        Asociaţia: STAR OF HOPE  Dorohoi;

·      Asociaţia de sprijin a copiilor şi tinerilor cu cerinţe educative speciale „Împreună vom reuşi” Botoşani.

          Bibliografia şi tematica pentru proba teoretică a concursului este cea prezentată în anexa nr. 6 din prezentul regulament.

                Anexa 1.

Arondarea unităţilor de învăţământ din judeţul Botoşani pentru etapa I a concursului

Nr. Crt.	Denumirea zonei	Componenţa zonei (sunt trecute doar şcolile care  au elevi cu CES şi cadru didactic de sprijin)	Persoană de contact
1.	Municipiul Botoşani	1.Centrul pentru educaţie incluzivă Botoşani, 2.Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 „ Sf.Nicolae”      Botoşani, 3.Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 Botoşani, 4.Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 3- structură a Şcolii       nr.2 Botoşani 5. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.4 –structură a Şcolii     Nr.11 Botoşani 6. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.8 „Elena Rareş”     Botoşani 7. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Botoşani 8. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.11 Botoşani 9. Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 12 Botoşani 10. Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 14 „Ştefan cel           Mare” Botoşani 11. Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 16 Botoşani 12. Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 17 Botoşani 13. Şcoala cu clasele I-VIII Stăuceni 14. Şcoala cu clasele I-VIII Săveni 15. Şcoala cu clasele I-VIII Truşeşti 16. Şcoala cu clasele I-VIII Gorbăneşti	Prof. Adina Cical Prof. Mihaela Gîza
2.	Municipiul Dorohoi	1. S.A.M.”Ion Pillat” Dorohoi, 2. Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Dorohoi, 3. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 „Ştefan cel Mare”     Dorohoi, 4. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.4  Dorohoi, 5. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.5 „Spiru Haret”       Dorohoi, 6. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.7 „A.I.Cuza”     Dorohoi, 7 Şcoala cu clasele I-VIII Nr.8 „Mihail    Kogălniceanu” Dorohoi, 8. Şcoala cu clasele I-VIII  Bucecea, 9. Şcoala cu clasele I-VIII  Brăieşti, 10. Şcoala cu clasele I-VIII  Văculeşti, 11. Şcoala cu clasele I-VIII  Iezer- Hilişeu Horia, 12. Şcoala cu clasele I-VIII  Conceşti-Hudeşti, 13. Şcoala cu clasele I-VIII  Dumbrăviţa, 14. Liceul Teoretic “Anastasie Başotă”      Pomârla.	Prof.LoredanaElena          Secrieriu Prof. Ana-Maria Ilaş

Anexa 2.

                         FIŞĂ PENTRU REZOLVAREA CHESTIONARULUI

 Componenţa echipajul:

          1. _________________________________________________________

                                       2.__________________________________________________________

                                       3.__________________________________________________________

Şcoala /Judeţul :___________________________________________________

Clasa :_____________________

Numărul curent al întrebării	Soluţii			Penalizări	Puncte
	a	b	c
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Total

Preşedintele juriului,                                           Membrii:

_________________                                            ____________________________

                                                                             ____________________________

                                                                      

                                                                                                                      Anexa 3.

FIŞĂ DE ÎNSCRIERE ÎN CONCURS

            Echipajul                     ____________________________________

            Şcoala                         ____________________________________

            Judeţul                         ____________________________________

            Etapa                           ____________________________________

            Date de contact           _____________________________________

Nr. crt.	Numele şi prenumele	Clasa	Atribuţiuni	Cadru didactic
1			conducătorul cercului
2			Concurent 1
3			Concurent 2
4			Concurent 3

                       

Director,

Prof.______________________

Anexa nr. 3.1.

FIŞĂ CENTRALIZATOARE DE ARBITRAJ

Echipajul: _______________________________________________

Judeţul:     ___________________

Proba teoretică:

Răspunsuri corecte: _________ puncte _____________  ;

Proba practică:

Punctaj acumulat:    ­­­­_________ puncte;

Punctaj total  =  ________ puncte.

                      

Preşedintele juriului ______________                 Membrii juriului: ____________

                                                                                                        ____________

                                                                                                        ____________

Anexa 4.

RASTELUL CU 4 FIGURI DE ACCESORII INTERSCHIMBABILE

                                                                                                                                  Anexa 4.1.

Ţeavă refulare cu robinet	Ejector ape mici
Distribuitor	Cheie racord  A B C
Furtun PSI	Brâu siguranţă

Anexa 5.

RASTELUL CU PATRU TIPURI DE NODURI

                                                                                                                      Anexa 5.1.                                                                                                                                         

                                                                                                      Anexa  6.                           

                                                                     

                                                                            TEMA 1.

                                          Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

-invaţământul secundar-

Stingerea incendiilor

Procedee de întrerupere a procesului de ardere

Prin procedeu de intrerupere a procesului de ardere se intelege un proces fizic sau chimic aplicat printr-o serie de actiuni succesive, care trebuie sa se finalizeze prin incetarea arderii.

Pana in prezent se cunosc 4 procedee de intrerupere a procesului de ardere:

2.1. Racirea zonei de ardere

Racirea zonei de ardere se realizeaza prin introducerea unor substante cu o temperatura mai joasa si cu caldura specifica mai mare, astfel incat sa preia o parte din caldura necesara continuarii procesului de ardere. Drept urmare, viteza de ardere se micsoreaza, iar cantitatea de caldura degajata se reduce in mod simtitor.

Agentii de stingere cu cea mai buna actiune de racire sunt: ● apa; ● bioxidul de carbon refulat sub forma de zapada carbonica; ● zapada, atunci cand lipseste apa; ● lichidele combustibile, in anumite conditii, insasi ele pot juca rolul unor agenti de racire.

2.2. Izolarea materialelor si subtantelor combustibile de aerul atmosferic

Principiul acestui procedeu consta in izolarea materialului care arde de aerul atmosferic, folosind mijloace adecvate sau in oprirea accesului aerului si a gazelor combustibile in spatiile in care s-au produs incendiile.

Metoda de oprire a accesului produselor gazoase combustibile in zona de ardere este indicat a se folosi la stingerea incendiilor de lichide combustibile, precum si in unele situatii de ardere a substantelor si materialelor solide.

Mijloacele cele mai utilizate pentru racirea stratului de la suprafata substantelor si materialelor care ar sunt spuma, pulberile stingatoare, prelatele de azbest si paturile umezite.

2.3. Reducerea continutului minim de oxigen

In substantele gazoase, in amestecul de vapori-aer sau in aerul care participa la ardere se introduc substante care nu intretin arderea. Drept consecinta viteza reacitiei se micsoreaza si procesul de ardere se intrerupe, ca urmare fireasca a incetarii degajarii de caldura.

Diluarea continutului de aer se poate realiza cu eficacitate numai in incaperi relativ inchise (magazii de nave, camere de uscare etc.) si la arderea unor lichide combustibile pe o suprafata redusa in cazul accesului liber al aerului.

Mijloacele de diluare cele mai intrebunintate sunt: ● bioxidul de carbon; ● aburul; ● azotul; ● apa pulverizata fin.

2.4. Introducerea de inhibitori in spatiile in care se produc reactii de ardere

Acest procedeu se bazeaza pe capacitatea unor substante deosebit de active, denumite inhibitori, care introduse intr-un sistem de reactie, au proprietatea de a incetini sau opri reactia.

Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica fac parte hidrocarburile halogenate, care sunt deosebit de active, influentand in mod considerabil mersul reactiei de ardere.

                2.5. Folosirea substantelor explozive

            Pentru stingerea unor categorii de incendii cum sunt cele de paduri, in special de coronament care se dezvolta cu violenta, cele de sonde in eruptie, sau la rezolvarea unor situatii deosebite, se poate aplica procedeul utilizarii substantelor explozive. In urma utilizarii acestui procedeu care se formeaza o unda de soc care exercita un puternic efect mecanic in zona de ardere asupra materialelor si substantelor combustibile. Prin distrugerea sau imprastierea elementelor existente in zona de ardere se poate intrerupe procesul de ardere.

            2.6. Reducerea temperaturii substantelor aprinse prin amestecarea maselor de lichid aprinse

            Din momentul in care combustibilul lichid se aprinde, temperatura pe suprafata lui creste si dupa un anumit timp devine egala cu punctul de fierbere. Astfel, la inceputul arderii in apropierea suprafetei libere a combustibilului se formeaza un strat incalzit, de grosime mica, nedepasind cativa centimetri. In straturile de adancime lichidul combustibil ramane rece. Procedeul de stingere prin amestecare poate fi realizat in primele momente ale arderii.

            Acest procedeu de stingere necesita instalatie speciala si o pregatire amanuntita.

            2.7. Indepartarea substantelor combustibile din zona de ardere

            Acest procedeu se foloseste, de obicei, la incendii de acoperisuri si plansee combustibile, la grupurile de cladiri combustibile, la depozite de material lemnos, la incendii de paduri etc. Prin indepartarea substantelor combustibile care vin in contact cu zonele de ardere, propagarea incendiului poate fi oprita.

                                                                TEMA 2.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

-invaţământul secundar-

 Primul ajutor în caz de incendiu

 Introducere. Generalităţi

Incendiul este un fenomen complex, care poate provoca pierderi de vieţi omeneşti şi distruge valori materiale, uneori incalculabile. Nu rare sunt cazurile când unele incendii s-au transformat in catastrofe aducând oamenilor multe necazuri si suferinţe ce cu greu au putut fi uitate.

Incendiile ar putea fi prevenite dacă se acţionează cu mai multă fermitate de către toţi factorii de educaţie de la toate nivelurile de învăţământ preşcolar şi primar astfel încât începând de la vârste fragede toţi copii să ştie cum să procedeze in cazul producerii unui incendiu, să nu genereze chiar ei un incendiu din dorinţa de a se juca sau din impulsul necontrolat de a vedea ce se întâmplă, toate acestea având drept finalitate evitarea producerii de pierderi de vieţi omeneşti sau bunuri materiale.

Produsele degajate în urma arderii

Produsele de ardere şi de descompunere care rezultă pe timpul incendiilor sunt, în genereal, părţi componente ale fumului, flăcări şi o serie de gaze ca produse de ardere. Fumul ca produs vizibil al majorităţii produselor de aredere este format din particule nearse a materialului care arde, din vapori şi gaze, care dau un colorit caracteristic, miros şi gust.

In raport de culoare fumului, de miros şi gust se poate stabili natura materialului care arde. Astfel, dacă fumul este alb înseamnă că conţine vapori de apă. Fumul cenuşiu către negru provine din arderea lemnului, iar dacă este cenuşiu înseamnă că lemnnul a fost gudronat. Fumul alb-negru cu acţiune neiritantă este emanat pe timpul arderii hârtiei, paielor şi fânului. Fumul negru se degajă pe timpul arderii gudronului, asfaltului, petrolului, benzinei,şi altor produse petroliere. Fumul cenuşiu înţepător, cu miros neplăcut provine din arderea ţesăturilor. Fumul galben-brun se degajă pe timpul arderii combinaţiilor de ayot şi este foarte toxic. Un gust astringent, dulce sau amar, un miros de usturoi, de băuturi alcoolice, înţepător şi de migdale, o culoare albastră, albă, galbenă, sau de alt fel, indică prezenţa in fum a unor substanţe toxice.

Efectele incendiilor asupra vieţii şi sănătăţii

Produsele de ardere degajate în timpul unui  incendiu au acţiune toxică asupra oamenilor. Căldura absorbită de produsele de ardere şi de mediul înconjurător, determină evoluţia temperaturii incendiului care face posibilă propagarea incendiului aducând cu sine pericolul de prăbuşire a construcţiei, constituind în acelaşi timp un mare pericol pentru viaţa oamenilor şi creează dificultăţi în stingerea incendiului.

Toxicitatea unor gaze rezultate prin ardere poate provoca efecte minore asupra organismului uman , aceste într-o concentraţie mai mare pot provoca moartea instantanee. Astfel bioxidul de carbon este letal la o concentraţie de  9% (162,0 mg/l), iar la o concentraţie de 30% în volum produce moartea în 30 de minute. Bioxidul de sulf este un gaz incolor, sufocant, toxic. Monoxidul de carbon are acţiune letală la o concentraţie de 0,50% (6 mg/l). Asupra organismului provoacă forme grave de intoxicaţie prin blocare hemoglobinei din sânge şi formarea carboxihemoglobine. La o concentraţie de 0,01%  apar dureri de cap, intensificarea respiraţiei. La 0,05% apar dureri mari de cap, tulburări de vedere, auditive, digestive. La 0,10% apare acceleraţia respiraţiei şi a pulsului, cu tulburări cardiace. La 0,20% apare coma şi moartea. La o concentraţie de 0,5% apare moartea instantanee.

Bioxidul  de azot la o concentraţie de 100 – 300 ppm, produce iritaţia căilor respiratorii superioare, urmată de (2-8) ore de linişte înşelătoare, după care apar simptome grave: cianoză, asfixie, comă, colaps cardiac.

Inhalarea unei cantităţi mari, de 500-5000 ppm duce la moartea în câteva secunde provocând edem acut.

Primul ajutor în cazul arsurilor

Arsurile reprezintă leziunile care se pot produce din cauza:

Căldurii uscate : soare, iradiaţii, flacără;

Căldurii umede : vapori, lichide înfierbântate;

            Simptomatologie: în funcţie de profunzimea lor, arsurile au fost calificate în grade, astfel:

Arsurile de gradul I: înroşirea pielii, durere vie;

Arsurile de gradul II: flictene ce lichid, durere vie;

Arsurile de gradul III: flictene cu conţinut sanguinolent însoţite de zone hemoragice şi altele albe nehemoragice;

Arsurile de gradul IV: în care sunt afectate ţesuturile în profunzime şi care se reprezintă sub forma de escare.

Gravitatea arsurii depinde de:

Gradul arsurii;

Suprafaţa afectată;

Localizarea arsurii (faţă, gât, abdomenul inferior)

Complicaţiile supra adăugate: inconştienţă, stop cardio-respirator, fracturi, hemoragii, arsuri interne prin inhalare;

Vârsta, sexul (copiii, bătrânii şi femeile suportă mai greu).

MĂSURI IMEDIATE:

De cel ce a luat foc: se va degaja rapid de la locul incendiului fără a fugi, se va rostogoli pe jos şi îşi va scoate hainele. Dacă poate va lua măsuri de stingere a focului.

De cel ce acordă primul ajutor în funcţie de posibilităţi:

Va proceda la stingerea focului şi apoi va degaja victima;

Va degaja victima, o va ajuta să se rostogolească sau o va acoperi cu o patură sau haină pentru a înăbuşi flăcările şi o va evacua din locul incendiului.

SALVATORUL VA AVEA GRIJĂ SĂ NU IA FOC EL ÎNSUŞI.

            NU  folosiţi pentru stingere flăcărilor care au aprins victima:

Apă dacă este în cantitate mică;

Nisipul şi soluţia de stingător.

Măsurile de prim ajutor vor urmări:

Resuscitarea cardio-respiratorie (dacă este cazul);

Combaterea durerii (una, două fiole de Algocalmin);

Tratarea sumară a a arsurilor:

Arsurile de gradul I:

Se expun la apă curgătoare rece 20-30 de minute (dacă este posibil);

Se tamponează cu alcool sanitar;

Zona afectată nu se pansează.

Arsurile de gradul II,III,IV:

NU se sparg flictenele;

Se acoperă porţiunile arse cu comprese sterile (dacă avem), bucăţi de pânză sau cearşaf şi se trage o faşă fără a strânge.

Evacuarea rapida a arsului: în maximum 60 de minute de la producerea accidentului considerându-se că după două ore se pot produce modificări ireversibile generale.

CE TREBUIE FĂCUT:

NU dezbrăcăm forţat arsul;

NU desprindem fragmentele de haine sau substanţe topite care s-au solidificat (smoală, metale, etc.)

NU folosim pentru pansare: albuş de ou, grăsimi, miere, pudră de sulfamide, coloranţi (albastru de metilen sau violet de genţiană).

Tema 3.

Educaţie civică

privind apărarea împotriva incendiilor

-invaţământul primar-

Cum poate fi prevenit un incendiu

Indiferent de natura lor, incendiile au constituit intotdeauna o amenintare pentru viata oamenilor si pentru integritatea avutului obstesc sau a bunurilor oamenilor. An de an numarul si pierderile pe care le produc incendiile cresc considerabil sau, in situatiile celor de proportii deosebite incendiile pot afecta grav desfasurarea activitatilor social – economice ale unor societati, uneori la nivelul unui oras, al unei regiuni sau chiar al intregii tari.

            Avand in vedere pericolul social pe care il prezinta incendiul, combaterea sa o constituie o preocupare pentru oameni.

            Si in tara si in strainatate utilizarea neglijenta a chibriturilor si a flacarilor a dat nastere la multe inceputuri de incendiu, transformate uneori in catastrofe. Cum chibriturile sunt la indemana oricarei persoane adulte, problema care se pune pentru a inlatura incendiile declansate din aceasta cauza se refera la respectarea intocmai a regulilor de folosire corecta a acestora.

            Incepand de la gospodina si pana la fumatorul pasionat regulile de folosire a chibriturilor trebuie sa fie aceleasi.

            Chibriturile trebuie folosite numai de adulti si numai in locurile unde nu exista pericol de incendiu si explozie.

            Pe timpul folosirii chibriturilor, flacara betelor nu trebuie sa vina in contact cu tesuturi de fibre sintetice, cu tesuturi fine folosite pentru perdele, lenjerie de corp etc.

            In lanurile de cereale, depozitele de furaje, grajduri, suri, saivane, etc., nu este permis fumatul.

            O deosebita atentie trebuie acordata educarii copiilor pentru a nu folosi chibriturile ca un mijloc de joaca. Un rol de seama in aceasta educare il au parintii si scoala.

            Teama de foc trebuie insuflata copiilor incepand de la cea mai mica varsta. Parintii nu vor da posibilitatea copiilor sa stie unde se pastreaza chibriturile in casa si nici sa le poata lua.

Supravegherea activitatilor copiilor in casa si in exterior in special cei de varsta prescolara trebuie sa fie permanenta.

            Gama mijloacelor de educare a copiilor de a nu se juca cu focul poate fi largita prin vizionare de piese de teatru pentru copii, scenete, filme etc, toate cu tematica de prevenire a incendiilor. Rezultate bune se pot obtine si prin povestirea de intamplari legate de incendii provocate de copii, din cauza jocului cu focul.

             In ceea ce priveste focurile deschise, acestea sunt in principiu interzise. Totusi, daca se mai fac anumite in anumite locuri (curti, in camp, etc) ele trebuie in permanenta supravegheate. Cand bate vantul focurile deschise sunt cu desavarsire interzise.

            Indiferent de scopul lor, nu trebuie facute la distanta mai mica de 50 m de materiale combustibile, de cladiri etc.

            Focurile deschise sunt interzise in paduri si la o distanta mai mica de 200 m de marginea padurii, cu exceptia locurilor amenajate special pentru popas si fumat.

            Focurile deschise nu vor fi lasate pe timp de noapte; ele se vor stinge intotdeauna cu apa sau prin acoperirea cu pamant. Cei ce le-au supravegheat se vor convinge ca nu va mai exista jar sau vreo posibilitate de reaprindere.

            Actiunile de prevenire a incendiilor prin inlaturarea cauzei „tigara aprinsa” se pot desfasura cu succes pe mai multe directii.

            In primul rand, prin interzicerea fumatului in locuri cu pericol de explozie si incendiu. Locurile, zonele in care fumatul este interzis se marcheaza prin inscriptii.

            Pentru locurile extrem de periculoase ca rafinarii, mine de carbune, sectii de explozivi, etc, vigilenta este atat mai mare incat persoanele care lucreaza in sectiile cu pericol de explozie si incendiu nu li se permite sa poarte asupra lor tigari sau chibrituri.

            Fumatorul trebuie sa-i intre in reflex ca, indiferent unde ar folosi chibritul pentru aprinderea tigarii, acesta nu e aruncat la intamplare. Chibritul folosit ca si capatul de tigara nestins nu se arunca din vehicule in mers.

            Interzicerea fumatului este obligatorie si in salile de spectacole( teatre, cinematografe, etc.).

            Chiar si in incaperile si locurile in care este permis fumatul, fumatorul nu trebuie sa aseze tigara nestinsa pe materiale combustibile sau alaturi de acestea. Tigarile nestinse se vor aseza pe scrumiera sau pe materiale incombustibile.

            Tigarile si chibriturile nestinse nu trebuie aruncate in lanuri coapte, paduri, ierburi uscate, depozite de furaje, etc. in aceste locuri fumatul este de fapt interzis.

            Fumatorii nu trebuie sa se culce cu tigara in gura sau sa o aseze pe noptiere, paturi sau scaune. Inainte de culcare este necesar sa se verifice acest lucru si sa se convinga ca nici un capat de tigara nu mai prezinta parti incandescente. Capetele de tigari nestinse nu trebuie aruncate in coşuri de harţii.

            La orice sistem de incalzire exista un focar in care are loc arderea combustibilului. Focarul înainte de folosire trebuie revizuit, apoi întreţinut in permanenta si exploatat raţional.

            Repararea din timp a sobelor, curăţirea, revizuirea si repararea coşurilor prin planşee si acoperişuri combustibile, depozitarea corespunzătoare a combustibilului folosit, izolarea termica a conductelor din sistemul de încălzire centrala la trecerea prin  sau pe langa elemente combustibile, etanşarea conductelor de gaz, verificarea rezistentelor la aparatele de încălzire electrică, constituie masuri de ordin general, care înlătura pericolul radiaţiilor si supaincalzirilor si implicit a incendiilor.

            Pentru depista la timp fisurile, prin urmare de fum este recomandabil ca coşul sa fie văruit in pod, la începutul fiecărei perioade de încălzire. Uşile de la coşuri trebuie prevăzute cu încuietori, sa fie bine închise, iar tabla din care sunt confecţionate in buna stare.

            Este cu desavarsire interzis sa se folosească focul deschis pentru încălzirea încăperilor.

Indiferent de tipul sobelor ele nu trebuie supraîncărcate cu combustibil pentru ca se supraîncălzesc.

            Instalaţiile electrice trebuie executate regulamentar si verificate periodic. Improvizaţiile sunt interzise. In apropierea corpurilor de iluminat nu trebuie depozitate materiale combustibile ca paie, lemne, deşeuri textile, etc.

            O atenţie deosebita trebuie acordata utilizării fierului de călcat. Pe timpul încălzirii el se va aşeza pe un suport incombustibil. Ferindu-l astfel sa vina in contact cu materiale combustibile. Pentru aceasta se construiesc si se folosesc suporturi speciale, iar in lipsa lor se poate folosi o caramida sau o placa ceramica. Daca nu exista la indemana asemenea placi incombustibile, fierul trebuie asezat in pozitie verticala, folosind suportul sau. El nu va fi asezat pe covoare sau in apropiere de materiale combustibile. Se cunosc destule cazuri când un fier de călcat aşezat pe un material combustibil (masa, scaun, aparat de radio, duşumea, etc.) a produs incendii cu urmări grave. De aceea este necesar ca după folosire, fierul de călcat (ca de altfel toate aparatele electrice) sa fie scoase din priza.

            Aparatele electrice, care degaja mari cantitaitii de căldura – cum sunt, de exemplu, fiarele de călcat, reşourile, radiatoarele electrice, trebuie amplasate la o anumita distanta fata de materialele combustibile, funcţionarea lor facondu-se sub supraveghere. A lăsa asemenea aparate in priza si a părăsi locuinţa, cum obişnuiesc unele persoane, chiar si pentru 1- 2 ore, înseamnă a privi lucrurile cu superficialitate si aceasta neglijenta, de cele mai multe ori costa scump. Înainte de folosire, reşourile trebuie curăţate de praf, deoarece acesta se aprinde după acumularea in santuletele ceramice in care sunt montate rezistentele. Particulele mai mari de praf aprins pot sa cada, in stare de incandescenta, pe materiale combustibile(covoare etc.).

            Lămpile de noapte, becurile nu trebuie protejate cu abajururi improvizate, deoarece acestea, din cauza căldurii, se carbonizează si se pot aprinde.

            Este interzisa depozitarea furajelor in jurul lămpilor electrice cu incandescenta si folosirea circuitelor improvizate.

Praful depus pe globuri sau pe becurile lămpilor cu incandescenta se va curata periodic.

             Cenuşa cu jăratic se va depozita numai in gropi special amenajate, iar pe timp de vânt se va stinge cu apa.

            O deosebita atenţie trebuie acordata anihilării acţiunii scânteilor rezultate in urma arderii diferitelor combustibili in focare. Astfel  coşurile din clădiri vor fi controlate pentru a nu avea fisuri prin care scânteile ar putea pătrunde in poduri. In cazul acoperişurilor din materiale combustibile (carton, stuf, etc.) inălţimea coşurilor deasupra acoperişurilor, trebuie sa fie mult mai înalta decât la cele normale. Sub nici un motiv coşurile nu se vor termina in pod.

            In apropierea clădirilor cu coşuri de fum nu trebuie amplasate furaje. In localităţi, in cazul incendiilor de clădiri,de furaje este absolut necesar sa se organizeze echipe de vânători de scântei,dotate cu mijloace de stingere adecvate. Acoperişurile din materiale uşor combustibile trebuie udate cu apa.

            Ştiind ca scânteile si pârtile din material combustibil pot fi purtate de vânt la distante de zeci de metri de focar, este necesar ca acţiunea de supraveghere, de prevenire a aprinderii construcţiilor si materialelor combustibile sa fie bine organizate.

            Incendiile provocate de instalaţiile electrice pot fi evitate daca se respecta de câtre toţi oamenii regulile de montare si de exploatare.

            Instalaţia electrica nu trebuie supraîncărcata prin conectare de consumatori peste puterea proiectata.

            Oamenii trebuie sa se ferească întotdeauna de pericolul descărcărilor electrice atmosferice. Ei trebuie sa ajungă intr-un loc adăpostit înainte sa înceapă sa ploua. Cei mai supuşi pericolului sunt oamenii care se găsesc pe câmp.

            Pentru a fi ferit de pericolul descărcării electrice atmosferice sa va alege, in primul rând, clădiri prevăzute cu paratrăsnete, acoperite cu tabla sau prevăzute cu cadru metalic. In cazul in care nu este posibil, se va căuta adăpost in oricare alta clădire. Daca asemenea clădiri nu sunt in apropiere se vor folosi văile adânci, peşterile, pădurile dese,gropile săpate in pământ sau in cel mai rău caz o depresiune sau un şanţ. Se vor evita vârfurile de deal, mai ales cele înguste, copacii izolaţi,stâlpii liniilor telefonice si electrice. Nu este bine in cazul unor furtuni, sa se urce către vârful unui deal sau sa romana in terenuri deschise si libere.

            Persoanele care înoată in apa, surprinşi de furtuna, trebuie sa iasă afara.

            Pentru a împiedica incendierea unei clădiri din cauza unei descărcări electrice atmosferice, acesta se prevede cu instalaţie de paratrăsnet.

            Incendiul este unul dintre fenomenele complexe si distrugătoare de valori materiale, câteodată incalculabile. Nu rare sunt cazurile când prada flecarilor cad oameni si animale, construcţii unicate si opere de arta, care nu mai pot fi refăcute.

            Neglijentele manifestate de oameni, mai mult din nepăsare decât din nerecunoaşterea unor fenomene, contribuie in anumite situaţii in mare măsura la izbucnirea incendiilor.

                                                                 

                                                                               Tema 4.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

-invaţământul secundar-

Reguli de prevenire a incendiilor în gospodării:

CAP. I – Generalităţi:

Incendiile provoacte de focul întrebuinţat fără chibzuinţă sunt unele din cei mai mari duşmani ai omului.

Incendiile pot izbucni dintr-un joc_: de la o construcţie defectă, de la o maşina sau un aparat bun_: folosite insă necorespunzător. Ele pot fi cauzate din neglijenţa sau intenţie; ele pot fi provocate conştient şi inconştient de către om_: fie el copil sau bătrân, femeie sau bărbat, orăşean sau sătean. Incendiile odată izbucnite pot fi limitate de la început sau uneori pot să se întindă cu repeyiciune transformându-se in adevărate catastrofe.

Existenţa multiplelor cauze de izbucnire a incendiilor, posibilităţilor de a acţiona oricând şi oriunde, fac ca pericolul incendiilor să constituie pentru societate o problemă de o deosebită importanţă.

In lupta împotriva incendiilor cele mai bune rezultate se pot obţine cu eforturile cele mai mici şi cu cheltuielile cele mai reduse prin organizarea unei largi activităţi de prevenire a acestora.

Prin prevenirea incendiilor se înţelege, mai întâi descoperirea şi înlăturarea din vreme a tuturor cauzelor ce ar putea provoca incendii iar in al doilea rând luarea din timp a tuturor măsurilor tehnico-organizatorice încât eventualele incendii ce totuşi ar mai putea izbucni să fie stăpânite de la început fără a le permite dezvoltarea şi transformarea in incendii de proporţii.

CAP. II — Măsuri la gospodăriile cetăţeneşti

Este interzis a se intra în grajduri şi alte adăposturi cu lumânări, chibrituri aprinse sau lămpi de iluminat cu petrol.

În cazul iluminatului electric, nu este permisă folosirea instalaţiilor improvizate sau cu defecţiuni care pot da naştere la scurtcircuitele cu flame.

Uşile grajdurilor vor fi construite fără praguri şi se vor deschide în afară. Nu este permisă blocarea uşilor cu diferite obiecte sau materiale.

În grajduri, fanare este interzis fumatul. Menţinerea curăţeniei permanent în jurul grajdurilor, înlăturarea paielor şi a altor deşeuri combustibile.

În cazul folosirii unor mijloace de încălzire, alimentarea acestora se va face din exterior. Depozitarea materialelor inflamabile este strict interzisă.

Când nu există iluminat electric, se admite folosirea în grajduri a felinarelor de vânt, numai în timpul cât personalul desfăşoară activităţi în interior.

a.  În fata focarelor nu se vor amplasa materiale combustibile la mai puţin de 1,25 m;

b.                         Depozitarea şi amplasarea materialelor combustibile se face la o distanţă de 1 m fată de sobele fără acumulare de căldură şi 0,5 m la sobele cu acumulare de căldură;

c.  În faţa uşiţei de alimentare pardoseala combustibilă se protejează cu o bucată de tablă metalică având dimensiunile de 70 x 50 cm;

d.                         Înainte de utilizare sobele de încălzit şi coşurile de fum se vor verifica şi repara;

e.  În timpul funcţionării sobelor uşiţele focarului şi cenuşarului vor fi menţinute închise şi zăvorâte;

f.  Cenuşa se va evacua periodic într-un loc stailit şi amenajat în acest scop numai după ce se vor stinge resturile de jar;

g.                         Coşurile de fum vor fi tencuite la exterior pe distanţa cuprinsă în podul clădirii asigurându-se o izolare corespunzătoarea coşurilor faţă de materialele combustibile elementelor de construcţie.

Pe timpul exploatării sobelor se interzice:

a.       Uscarea pe sobe a hainelor sau a altor materiale combustibile;

b.      Depozitarea materialeleor combustibile deasupra sau lângă sobă;

c.       Folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focului;

d.      Utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare;

e.       Aprinderea focului în sobe cu benzină sau petrol;

f.       Lăsarea nesupravegheată a focului sau la îndemâna copiilor;

g.      Supraîncălzirea sobelor în timpul exploatării.

                                                      TEMA 5.

ROLUL FOCULUI ÎN VIAŢA OMULUI

Din cele mai vechi timpuri, focul a fost un ajutor nepreţuit  al omului, slujindu-l în cele mai diferite activităţi pe care le desfăsoară , de la încălzirea microclimatului în care trăieşte, pregătirea hranei, până la desfăşurarea unor procese ce necesită căldură etc.

      Încălzire

                     

      Prepararea hranei

      Iluminat

                

      Prelucrarea uneltelor de lucru

                

Dezvoltarea economică a societăţii a scos la iveală aplicaţii benefice ale focului utilizate în gospodării. Multe din lucrurile care ne înconjoară sunt realizate cu ajutorul focului.

          

Dar s-a dovedit că focul prieten al omului, poate deveni duşman al acestuia,punându-i viaţa în pericol, integritatea bunurilor materiale create dealungul timpului atunci când este scăpat de sub control ori este  utilizat în anumite condiţii.

El poate provoca, în mod direct:

      Arsuri

      Moartea, atunci când arsurile sunt foarte grave (cuprind o mare parte din corp şi sunt în profunzime)

      Distrugerea bunurilor materiale

      Afectarea mediului înconjurator în mod indirect

      Moartea prin intoxicare cu fum şi gaze de incendiu

      Distrugerea bunurilor prin căldura degajată şi prin fumul de incendiu

EFECTELE UTILIZĂRII INCORECTE A FOCULUI

Istoria civilizaţiei umane este însoţită în procesul ei ascendent şi de lupta oamenilor împotriva fenomenelor de disconfort,inclusiv cele produse de  arderile necontrolate,numite frecvent incendii.

Atitudinea oamenilor faţă de aceste fenomene negative  ce le-a însoţit evoluţia este una de respingere,de  negare care îmbracă anumite  forme de manifestare în raport de treapta de dezvoltare a sociatăţii,a comunităţilor umane.

În fiecare an pe plan mondial incendiile provoacă zeci de mii de pierderi de vieţi omeneşti,sute de mii de răniţi şi uriaşe pierderi materiale,la originea pierderilor de vieţi omeneşti  o pondere importantă revine fumului şi gazelor toxice de ardere precum şi arsurilor.

La fiecare 7 minute, undeva în lume izbucneşte un incendiu,annual înregistrându-se peste 75000 de incendii.

Acest flagel determină mai multe pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale decât toate calamităţile naturale.

Focurile în loc deschis ,aprinse voluntar în diferite scopuri (gătit,încălzit) cum ar fi: focuri de tabără, de mirişte, pentru arderea gunoaielor,deşeurilor etc.lăsate fără supravegere şi scăpate de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite  cât şi în spaţii interioare, focuri  pentru încălzit în hale industriale, construcţii civile pot să se propage la materiale  şi elemente de construcţie combustibile din apropriere,producându-se incendii dezvoltate.

 Despre câteva  din măsurilede apărare împotriva incendiilor  veţi afla pe parcursul lecţiilor viitoare de apărare împotriva incendiilor.

Pentru a-şi salva bunurile materiale şi spirituale împotriva efectelor distructive ale focului, societatea şi-a organizat ,în epoca modernă ,formaţiuni specializate ,care au purtat diferite denumiri în raport cu forma de organizare statală.

De asemenea, oamenii au găsit soluţii şi pentru intervenţia în caz de incendiu, prin utilizarea de:

  Instalaţii de stingere a incendiilor:

      Hidranţi exteriori

               

      Hidranţi interiori

      Instalaţii de stingere fixe sau mobile

                    Mijloace de primă intervenţie:

                 

      Stingătoare

      Galeţi

      Pături

      Etc.

                                                           

Maşini de pompieri echipate cu

·         Cisternă cu apă

·         Pompă

·         Scară

 

Pompierii sunt forţele de intervenţie specializate, care acţionează în caz de incendiu pentru salvarea persoanelor şi acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi limitarea pagubelor acestora şi protejarea mediului înconjurător.

In Romania, în caz de incendiu, pot interveni pompierii profesionişti (militari) şi/sau serviciile voluntare si private pentru situatii de urgenta. Ei activează în cadrul unui serviciu de pompieri şi au în dotare un echipament de protecţie individuală, precum şi mijloace şi utilaje de stingere a incendiilor.

                                                                        

                                                                                    TEMA 6.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

-invaţământul primar-

Cum poate fi stins un incendiu

            1.  Cu ce se poate stinge un început de incendiu:

             Pentru stingerea unui început de incendiu se pot folosi unul din următoarele procedee:

a)      aruncarea asupra focului a unei haine , palton pentru a se inabusi flacăra, atunci când incendiul este de mici proporţii;

b)      când incendiul are loc intr-o încăpere se poate folosi o pătura sau o cuvertura pentru inabusirea flăcării;

c)      folosirea prelatelor umezite este un alt procedeu ce se poate folosi pentru stingerea inceputurilor de incendiu;

d)     folosirea galetilor de apa este un procedeu eficient pentru stingerea inceputurilor de incendiu;

e)      pentru stingerea inceputurilor de incendiu in aer liber se poate folosi in lipsa de apa –nisipul.

Daca  nisipul lipseste se poate folosi zgura pisata, pamant sau chiar cenuşă.

Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie sa nu fie umed sau sa contina materiale cu dimensiuni mari (pietris, balast).

f)       stingătorul – este un prim mijloc de intervenţie in cazul unui început de incendiu.

           După tipul substanţei de stingere stingătoarele se clasifica in:

-          cu apa pulverizata;

-          cu spuma chimica;

-          cu pulberi;

-          cu dioxid de carbon;

-          cu haloni.

2. Solicitarea ajutorului adultilor pentru stingerea oricarui inceput de incendiu

            Pe timpul izbucnirii unui incendiu copiii in general au un comportament zbuciumat si se manifesta in principal prin crearea unei stari generale de stres. De asemenea, acestia au tendinta de a adopa comportamentul intregului colectiv in care se afla, generand panica.

            De aceea pe timpul cat se afla la scoala in momentul izbucnirii unui incendiu copiii trebuie sa anunte pe educatori, invatatori, profesori sau orice persoana adulta aflata in apropiere.

             Daca se afla acasa acestia trebuie sa anunte imediat parintii sau fratii mai mari, in cazul izbucnirii unui incendiu.

             In cazul  in care acestia nu sunt acasa vor anunta un vecin.

             Cand acestia  se afla in tabara, in excursie va anunta imediat pe instructori.

             Tot de la adulti, copiii pot invata ca in cazul izbucnirii unui incendiu nu trebuie sa se sperie, sa se ascunda sub pat, in sifonier sau in diferite colturi din incapere, in pod ,in grajdul de animale , ci trebuie sa iasa imediat afara, sa cheme imediat parintii sau vecinii care la randul lor vor anunta pompierii daca este cazul.

             Daca sa zicem un copil a vazut ca lemnul sau jarul din soba a aprins un capat al covorului si nu are posibilitatea sa iaa din casa sa nu se sperie, ci sa arunce cu apa peste foc. Daca nu are apa la indemana sa bata flacarile cu farajul sau cu pantoful pana acestea se sting.

              Aceste reguli si masuri de prevenire a incendiilor care fac obiectul activitatilor instructiv-educativ in gradinita , scoala trebuie sa fie aduse si la cunostinta celor de acasa si chiar popularizarea in randul vecinilor si prietenilor.

             Cu ocazia sedintelor cu parintii, invatatorii trebuie sa recomande acestora sa-si educe copiii in spiritul respectarii normelor de prevenire a incendiilor sa nu lase chibriturile la indemana celor mici, sa nu-i inchida in casa, sa le arate pericolul la care se expun daca se joaca cu focul.

              Pentru ca un copil sa nu provoace incendii, atat scoala cat si familia trebuie sa actioneze in comun cu rezultate din cele mai bune.

              In felul acesta invatatorii si parintii au posibilitatea sa dovedeasca inca o data raspunderea pe care o au fata de cresterea si educarea tinerei generatii si pregatirea acesteia impotriva realului pericol pe care il prezinta incendiile.

                                                  

                                                             Tema 7.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

-         invaţământul secundar -

Protecţia mediului înconjurător împotriva incendiilor

I. CONSECINŢELE INCENDIILOR ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

            Natura, cea de-a doua noastră casă, este un sistem, un întreg foarte sensibil la factorii distructivi.

            Din păcate, pe măsura dezvoltării civilizaţiei umane, omul a intervenit cu voie în echilibrul naturii, efectele acţiunilor fiind de durată şi având consecinţe dintre cele mai grave.

            Poluarea a atins în zilele noastre cote pe care nimeni nu şi le-ar fi putut imagina acum 100 de ani.

            Distrugerea naturii s-a realizat şi cu ajutorul focului, arma de temut în mâinile unor indivizi inconştienţi sau ca urmare unor accidente care au fost urmate de incendii sau expozii.

            Câteva exemplificări vor fi edificatoare:

·         Accidentul de la centrala nuclearo-electrică de la Cernobîl (Ucraina), în care explozia şi incendiul de la unul din reactoare, a produs un nor radioactiv ce a afectat zone de mii de kilometri patraţi din Europa. Efectele pe termen lung ale acestui dezastru nu sunt cunoscute nici acum cu suficientă precizie;

·         În fiecare an, în anumite zone din SUA, Franţa, Mexic, datorită timpului secetos şi a neglijenţei unor oameni ce aprind focuri şi nu le supraveghează, izbucnesc uriaşe incendii de pădure ce distrug totul în cale lor – flora, fauna, construcţiile;

·         Incendiile produse la uzinele chimice duc, de cele mai multe ori şi la poluarea naturii, prin împrăştierea unor mari cantităţi de substanţe chimice extrem de toxice;

·         Prin arderea lânii, mătăsii, a unor mase plastice ce degajă protoxid de azot, acid cianhidric, prin arderea azotului de amoniu şi a materialelor şi maselor plastice, celulozice se degajă dioxid de azot, acid formic, acid acetic;

·         Prin arderea cauciucului se degajă dioxid de sulf, prin arderea unor materiale plastice (PVC) se degajă acizi halogenaţi, fosgen, amoniac, etc.

Efectele nocive ale acestor gaze au fost studiate şi sunt, în general, bine cunoscute.

II. Principalele reguli preventive în excursii şi drumeţii

            Pentru ca natura, locul ideal de plimbare şi linişte în aer liber să fie expusă la pericole, între care se află şi riscurile focului, va trebui să se ţină seama de o serie de recomandări (reguli) cum ar fi:

·         Aprinderea focului la mai puţin de 100 metri de marginea pădurii sau în pădure, este interzisă;

·         Amenajarea taberelor de corturi (pe parcursul desfăşurării drumeţiilor, excursiile, expediţiilor) este permisă numai în locuri speciale din pădure, marcate în acest sens de personalul silvic;

·         În locurile special amenajate pentru instalarea corturilor, picnic, etc., facerea focului este permisă numai în vetre şi numai sub supravegherea adulţilor;

·         La plecare, trebuie să ne asigurăm că focul a fost stins, utilizând în acest sens apă şi pământ;

·         Indiferent de măsurile de precauţie luate, facerea focului pe timp cu vânt este strict interzisă;

·       La vederea unui început de incendiu în pădure, vor fi anunţaţi imediat pompierii, silvicultorii sau poliţia. Orice amânare poate duce la creşterea pagubelor şi chiar producerea de victime.

Tema 8.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

- invaţământul secundar -

Vreau să ştiu despre profesia de pompier

1. Importanţa socială a activităţii de apărare împotriva incendiilor

Apărarea împotriva incendiilor, a vieţii oamenilor, bunurilor şi a mediului constituie o problemă de interes general la care trebuie să participe, în condiţiile legii, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, persoanele fizice sau juridice române, precum şi celelalte persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi ori se află in tranzit, după caz, pe teritoriul României.

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de măsuri tehnice si organizatorice, precum şi de activităţi specifice, planificate şi realizate, potrivit legii, în scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul şi combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetăţenilor asupra acestora, precum şi intervenţia operativa pentru salvarea şi acordarea ajutorului pentru persoanele aflate în pericol, stingerea incendiilor şi limitarea efectelor acestora.

Unitatea de pompieri militari, precum şi serviciile voluntare de pompieri organizate în cadrul consiliilor locale, agenţilor economici şi instituţiilor din judeţ, execută misiuni specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru limitarea şi înlăturarea a urmărilor accidentelor, catastrofelor şi calamităţilor naturale, participă cu forţe şi mijloace specifice la acţiuni de salvare sau protejare a oamenilor, animalelor sau bunurilor materiale.

Prin exercitarea inspecţiilor şi controalelor la localităţi, agenţi economici şi instituţii privind domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi prin activităţile de informare publică pentru cunoaşterea riscurilor de incendiu, a normelor şi măsurilor de prevenire a acestora, precum şi modului de acţiune în caz de incendiu, ISU “N.Iorga” al judeţului Botoşani şi subunităţile din organică îşi aduc permanent raportul în prevenirea stărilor de pericol şi cauzelor potenţiale de incendii, identificarea, evaluarea, controlul şi combaterea riscurilor de izbucnire a incendiilor.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, unitatea de pompieri , colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, cu forţele armate, cu forţele de protecţie civilă, cu alte instituţii şi organisme care au atribuţii privind apărarea ordinii publice, prevenirea şi combaterea sinistrelor, apărarea vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor, a avutului public şi privat, precum şi de protecţie a mediului.

În cadrul instituţiilor, agenţilor economici şi localităţilor, serviciile de pompieri desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea de către salariaţi şi cetăţeni a regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor, de control şi verificare a modului de aplicare a normelor, dispoziţiilor şi măsurilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, precum şi acţiuni de intervenţie pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordare a primului ajutor şi protejare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, inundaţii, alunecări de teren şi alte dezastre.

      2. Profesia de pompier

Pe teritoriul ţarii noastre, primele forme de organizare a celor ce interveneau la incendii, le-au constituit pompierii civili, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, mai ales în localităţi din Transilvania.

Dotarea lor era mai mult decât modestă (găleţi, lopeţi, topoare, mai apoi scale, pompe manuale) şi de aceea nu reuşeau întotdeauna să stingă incendiile din localităţi.

Odată cu dezvoltarea societăţii, a apărut necesitatea organizării unor formaţiuni de pompieri specializaţi, gata în orice moment să intervină pentru stingerea incendiilor. Organizarea în  sistem militar şi cu caracteristicile acestuia (disciplina, rigoare, operativitate) s-a dovedit a fi cea mai potrivită, astfel încât, în anul 1835, a fost constituită prima companie de pompieri – Compania de pompieri Iaşi, urmată la 1 iulie 1845 de Roata de pompieri Bucureşti, apoi de unităţi, în toate oraşele importante din ţară.

Eroi fără nume, pompierii militari au participat la toate momentele importante ale istoriei moderne a României.

La 13 septembrie 1848, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, ostaşii companiei de pompieri a Capitalei, au purtat pe Dealul Spirii o crâncenă bătălie cu trupele otomane venite să înăbuşe legitimele aspiraţii de libertate, progres şi democraţie a românilor. Pentru a cinsti memoria celor 166 de pompieri militari care au căzut atunci la datorie, ziua de 13 septembrie a fost declarată Ziua Pompierilor din România.

Pe timpul Războiului de Independenţă, purtat de câmpurile de luptă din Bulgaria, ostaşii pompieri, constituiţi în baterii de artilerie, şi-au adus contribuţia la câştigarea neatârnării şi suveranităţii României. Cu acelaşi spirit de sacrificiu, ostaşii pompieri s-au acoperit de glorie pe timpul celor două războaie mondiale, în apărarea obiectivelor economice şi strategice, stingerea incendiilor provocate de desfăşurarea luptelor, salvarea populaţiei afectată de bombardamentele inamice.

În Decembrie 1989, militarii pompieri au reuşit să stăpânească furia flăcărilor a peste 400 de incendii ce au avut loc în acea perioadă, salvând numeroase vieţi şi bunuri materiale.

În prezent, pe lângă pompierii militari, la stingerea incendiilor pe raza judeţului Botoşani, participă şi pompieri civili constituiţi în formaţiuni numite “Servicii”, în toate comunele din judeţ sau în unităţi economice mari.

Principalele acţiuni la care participă pompierii militari sunt:

·         Stingerea incendiilor şi limitarea consecinţelor produse de acestea;

·         Prevenirea incendiilor la instituţii, agenţi economici şi localităţi;

·         Intervenţii pentru salvarea oamenilor şi bunuri materiale în caz de inundaţii, cutremure sau alte calamităţi naturale;

·         Intervenţii de descarcerare (deblocarea victimelor din autovehicule accidentate, imobile avariate, etc.);

·         Sprijinirea şi îndrumarea serviciilor voluntare în organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice.

Tema 9.

Educaţie civică

privind apărarea impotriva incendiilor

 - invaţământul primar -

Noţiuni fundamentale. Căldura.

Focul , una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a însoţit necontenit progresul umanităţii, devine deseori un factor de distrugere, aducător de nenorociri. Pentru a putea preveni si combate cu succes dezlănţuirea forţelor potrivnice, este necesar să fie cunoscute o serie de noţiuni şi manifestări, caracteristice proceselor termice.

                Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai puţin accesibile, fenomenele legate de căldură sunt uşor sesizabile, ele constituind o prezenţă cotidiană în viaţa omului. Chiar dacă nu se intuieşte cu exactitate sensul lor fizic, noţiunile de căldură, temperatura,fierbere,etc. intră în vocabularul uzual,fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor.

Se impune însă o sistematizare a cunostinţelor deja existente şi, în acelaşi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita înţelegerea fenomenelor fizice care însoţesc incendiul.

Căldura este o formă de energie, o manifestare a stării de agitatie mecanică a moleculelor şi atomilor unui corp.

În mod absolut nu putem sesiza cu simţurile noastre existenţa cantitativă a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei în mod relativ, prin variaţia temperaturii unui corp.

Noţiunile “cald” şi “rece” ne sunt familiare şi prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunoştinţe pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni.

Studiul căldurii şi al trnsformărilor sale a început printr-o observaţie atentă asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata că topirea unei bucăti de gheaţă se produce întotdeauna la o aceeaşi stare termică, adica este tot atât de cald sau tot atât de rece ori de câte ori se topesc gheţurile. Aceeaşi obsrvaţie este valabilă şi la fierberea apei.

Notiunea de foc sau incendiu

            Din cele mai vechi timpuri, focul a fost un ajutor neprecupeţit al omului , slujindu-i în cele mai diferite activităţi desfăşurate de acesta. Şi în prezent, în epoca modernă,deşi sunt cunoscute numeroase alte sure de energie, arderea combustibililor solizi, lichizi sau gazoşi, în scopuri tehnologice sau netehnologice deţine , încă, o pondere însemnată.

           Focul este o combustie caracterizată prin emisie de căldură însoţită de fum şi de flacără.

           În trecut,cauzele aparitiei unui incendiu erau legate, în principal de nesupravegherea unui foc aprins sau de acţiunea unor fenomene atmosferice , astăzi , însă, aceste cauze s-au diversificat intr-o mare măsură. Neglijenţa oamenilor, jocul copiilor cu focul sau cu chibriturile, folosirea necorespunzătoare a flăcărilor şi corpurilor incandescente (chibrit,lampa de lipit, flacăra oxiacetilenică, ţigara) , utilizarea coşurilor defecte ale sobelor, radiatoarelor electrice, conductori supraîncălziţi,radiaţiile luminoase şi solare, scurtcircuitele,trăsnetele,exploziile,autoaprinderile,reacţiile chimice-iată câteva din cauzele care dua naştere la incendii şi produc anual, pe întreg glob,ierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale enorme.

            Incendiul poate fi definit ca o combustie rapidă , ce se propagă , fără control , în timp şi spaţiu şi care pune în pericol oameni şi bunuri materiale.

Incendiul este deci o însumare de procese fizice şi chimice, care se amplifică şi devin mai complexe pe măsură ce înaintează în timp. Principalul fenomen întâlnit este arderea unor materiale combustibile,însoţită de degajarea unei cantităţi mari de căldură. Căldura produsă încălzeşte aerul din zona arderii, pregăteşte materialele combustibile pentru combustie şi se acumulează în materialele incombustibile (elemente de construcţii, instalaţii tehnologice) . aceste efecte conduc la accelerarea procesului de ardere şi, implicit,la ridicarea pagubelor , prin deformarea şi distrugerea materialelor incombustibile.

Tema 10.

Educaţie civică

privind apărarea împotriva incendiilor

-         învăţământul primar  -

Sursele de aprindere.

Cum se produce un incendiu.

Pentru a defini noţiunea de „ incendiu", trebuie să explicăm mai întâi ce reprezintă arderea. Arderea este reacţia unui material combustibil (lichid, soli, gazos) în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de căldură şi este însoţit, in general, de emisie de flăcări şi fum.

Procesul de ardere este posibil numai dacă sunt îndeplinite simultan, in timp şi spaţiu, următoarele condiţii:

•                     Existenţa materialului combustibil (care să ardă in prezenţa focului sau a temperaturilor

ridicate);

•                     Prezenţa substanţelor care întreţin arderea (oxigenul din aer sau substanţele care pot ceda

oxigen);

•                     Existenţa unei surse foc care să iniţieze aprinderea

Materialele combustibile trebuie să fie încălzite pană la temperatura de aprindere ( sau aprindere spontană), ca să ardă sa să susţin propagarea flăcărilor.

Cel mai important fenomen care însoţeşte arderea, este creşterea temperaturii materialelor (atât a celor care ard propriu-zis, cât si celor din apropiere), fenomen amplificat pe măsura ce arderea este tot mai intensă. De asemeni pe timpul arderii se degajă cantităţi mari de fum şi gaze de ardere.

Fumul este vizibil are miros şi gust şi, în funcţie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care arde (ex.: fumul cenuşiu cu miros înţepător, provine de la arderea lemnului, arderea hârtiei, paielor şi fânului, este însoţită de un fum alb-gălbui, motorina şi cauciucul degajă un fum negru intens).     Atenţie ! Prezenţa fumului de culoare galben, albastru, alb, ca şi gustul dulceag amărui, usturoiat al acestuia, indică prezenţa unor substanţe otrăvitoare, deci zona trebuie părăsită imediat.

In orice situaţie trebuie evitată inhalarea fumului, deoarece acesta conţine monoxid de carbon, o substanţă foarte toxică care provoacă asfixieri şi intoxicări, efectul nociv asupra organismului uman este cu atât mai grav cu cât cantitatea de fum inhalat este mai mare, uneori putând duce la deces.

Am precizat că odată cu arderea, creşte şi temperatura materialelor din imediata apropiere, dacă aceste materiale pot arde, ele se vor aprinde la rândul lor transmiţând flacăra mai departe. In aceste condiţii, spunem că flacăra s-a propagat de la un punct de pornire numit focar, spre vecinătăţi, acest fenomen neputând fi oprit decât in următoarele situaţii: Flacăra întâlneşte un material care nu arde; Materialul combustibil este consumat;

Oxigenul din aer este consumat, astfel încât concentraţia devine mai mică decât minimul necesar pentru a menţine arderea;

Care sunt sursele de aprindere sau de iniţiere a unui incendiu

            În literatura de specialitate din România sursele de aprindere, în funcţie de natura lor, se clasifică în:

1.      Surse de aprindere cu flacără:

-          Focuri în aer liber (de tabără, pentru arderea deşeurilor, etc.);

-          Flăcări (de la chibrituri, lumânări, brichete, etc.);

-          Flăcări de la aparate termice (aragaze, lămpi cu petrol, etc.)

2.      Surse de aprindere de natura termică:

-          Obiecte incandescente (ţigări, topituri metalice, becuri şi proiectoare electrice, jar, cenuşă, zgura de la aparatele de încălzit, particule incandescente de la sudură, etc.);

-          Căldura degajată de aparatele termice casnice sau industriale (reşouri, radiatoare, cuptoare, sobe, etc.)

-          Efectul termic al curentului electric;

-          Coşuri defecte sau necurate (fisuri, scântei, etc.).

3.      Surse de aprindere de natură electrică:

-          Arcuri cu scântei electrice (de la sudură, etc.);

-          Scurtcircuit (produs de cabluri, echipamente şi aparate electrice)

-          Electricitate statică (produse de piese în mişcare, la transvazarea lichidelor în rezervoare, etc.);

4.      Surse de aprindere spontană (autoaprindere):

-          De natură chimică (reacţia unor substanţe cu oxigenul din aer);

-          De natură fizico-chimică (ex. cărbunele, uleiurile, vopselele);

-          De natură biologică (ex. furajele, rumeguşul de lemn, seminţele de floarea soarelui, etc.)

5.      Surse de aprindere de natură mecanică:

-          Scântei mecanice (ex. prin lovirea unor piese metalice);

-          Frecare (ex. saboţii de la garniturile de teren);

6.      Surse de aprindere naturale:

-          Căldura solară (ex. reflectarea razelor solare prin cioburi de sticlă, lentile de ochelari, etc.);

-          Trăsnetul (sau descărcările electrice atmosferice).

7.      Surse de aprindere datorate explozivelor şi materialelor incendiare.

8.      Surse de aprindere indirecte (radiaţia unui focar de incendiu, flacăra unui amestec exploziv,etc.)

Toate aceste surse de aprindere sunt produse de MIJLOACE DE APRINDERE, dintre care cele mai întâlnite în practică: aparatele electrocasnice, mijloacele de iluminat electrice, brichete, chibrituri, lămpi, lumânări, sobe, cuptoare, coşuri de fum, burlane, etc.)

Sursele de aprindere produse de anumite mijloace nu pot iniţia incendii, decât în împrejurări determinante, care pot fi:

-          Instalaţii electrice defecte;

-          Echipamente electrice improvizate;

-          Sisteme de încălzire defecte sau nesupravegheate în timpul funcţionării;

-          Coşuri sau burlane de fum defecte sau necurăţate;

-          Jocul copiilor cu focul;

-          Fumatul în locuri cu pericol de incendiu;

-          Focul deschis nesupravegheat sau pe timp de vânt, etc.;

Prevenirea incendiilor se realizează prin eliminare riscului producerii acestor împrejurări determinante, respectând anumite reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor, atât în unităţile şcolare cât şi la domiciliu.

     Tema  11.

Educaţie civică

privind apărarea împotriva incendiilor

- învăţământul primar -

Necesitatea  evacuării dintr-o clădire incendiata

   

Pentru a putea înţelege mai bine care este importanta evacuării persoanelor aflate intr-o clădire in momentul producerii unui incendiu trebuie sa cunoaştem si sa înţelegem foarte bine noţiunile referitoare la următoarele aspecte:

-  cum se propaga incendiile in clădirile de locui începând cu subsolul clădirii si terminând cu ultimul etaj;

- care sunt efectele incendiilor asupra organismului uman si la ce riscuri ne supunem atunci cand suntem surprinsi in interiorul unei clădiri in care a izbucnit un incendiu.

            Referitor la prima problema, facem mai intâi referire la caracteristicile constructive ale clădirilor; subsolurile sunt caturi a căror pardoseala este situata sub cota terenului, ele au adâncimi diferite si pot fi construite cu mai multe niveluri. Subsolurile au un număr redus de intrări, deseori una singura, amenajata, de regula, din casa scărilor. Aceasta caracteristica îngreunează si ea salvarea persoanelor, întrucât in situaţia inundării cu fum a casei scărilor si, prin aceasta a caturilor superioare, se creează pericol de intoxicare, rătăcire sau accidentare ale persoanelor aflate in încăperi, precum si ale servanţilor care acţionează pentru salvarea lor,pentru localizarea si lichidarea incendiilor. De cele mai multe ori, golurile ferestrelor nu pot fi utilizate pentru pătrunderea in subsol, din cauza dimensiunilor mici ale acestora si a grătarelor metalice cu care sunt protejate.

           Etajele sunt parţi principale ale clădirii, ale căror volume utile se folosesc ca încăperi de locuit, sau spatii pentru depozitare. Din aceasta cauza, incendiile izbucnite la etajele clădirilor sunt periculoase pentru viata oamenilor si pentru valori materiale adăpostite. Drept amenajări comune, care fac  legătura intre etaje, servesc casele de scări, golurile pentru ascensoare, golurile sistemelor de ventilaţie, conductele de gaze, apa si canal, conductele reţelei electrice si ghenele (canalele pentru transportul gunoaielor menajere). Etajele clădirilor sunt prevăzute cu un număr limitat de cai de acces, uneori cu o singura scara, iar golurile pentru uşi si ferestre sunt limitate si situate la inăltime faţă de sol, fapt ce îngreunează salvarea oamenilor, evacuarea bunurilor materiale si intrarea rapida in dispozitivul de intervenţie.

             Din punct de vedere al caracteristicilor incendiilor in subsolurile clădirilor, este cunoscut faptul ca, in faza iniţială a incendiului, in încăperile din subsol, arderile sunt mai intense, datorita existentei unor mari cantitati de materiale combustibile si a prezentei oxigenului in mediul ambiant. Ulterior , are loc o scădere a acestei intensităţi, fapt explicat de reducerea procentului de oxigen in zona de ardere,precum si de degajarea masiva de substanţe toxice si fum, care se acumulează in încăperi si apoi pătrund, prin intermediul casei scărilor sau altor deschideri, la caturile superioare ale construcţiei, inundându-le.

              Incendiile se propaga la parter si etajele superioare, cu usurinta, in cazul planseelor combustibile, si ceva mai greu, in cazul celor incombustibile, prin intermediul canalelor de ventilatie, golurilor ascensoarelor, al deschiderilor in constructie, prin conductibilitatea termica a grinzilor sau conductelor metalice neprotejate, cat si prin convectie. Existenta numeroaselor instalatii care fac legatura cu nivelele superioare sau pastrarea in subsolul depozitelor a unor materiale si substante cu proprietati  fizico-chimice si comportari la foc diferite, intarzie desfasurarea actiunii de salvare a oamenilor, de evacuare a bunurilor materiale, actiunea de stingere propriu-zisa.

              Incendiile izbucnite la etaje se propaga in plan vertical, prin intermediul planseelor combustibile si al casei scarilor, datorita tirajului.

              In plan orizontal, incendiul se propaga  prin intermediul peretilor despartitori combustibili, al mobilierului si al altor materiale combustibile din incaperi, cu o viteza liniara de 0,5-0,7m /min, pana la 4 -5 m/min. (in cazul coridoarelor si galeriilor), de regula, in sens ascensional si in directia deschiderilor. Incendiul se propaga pe cai ascunse,in cazul peretilor despartitori combustibili cu goluri umplute cu rumegus sau talas, al peretilor din paianta sau al planseelor duble cu straturi de aer, din constructiile mai vechi.

             Pe timpul incendiului se degaja mari cantitati de fum si produsi ai arderii icomplete, care inunda incaperile incendiate, pe cele vecine si caturile superioare, punand viata oamenilor in pericol. Cu cat cladirea este mai inalta si numarul de etaje mai mare, cu atat pericolul de inundare cu fum a caturilor superioare si de propagare a incendiului este mai mare.

             Efectele produse asupra organismului uman in cazul surprinderii acestuia de catre un incendiu sunt foarte diversificate si au implicatii multiple, de la arsuri de gradul I si pana la arsurile de gradul IV, la intoxicari cu fum si gaze toxice, la importante complicatii psihice post traumatice si pana, in final, la decesul persoanei respective.

             Asrsurile fac parte, din nefericire, din viata de zi cu zi. Severitatea lor poate varia de la una minora, care se poate vindeca foarte repede, fara nici o complicatie, la unele care pot distruge atat tesuturile externe cat si cele interne si care pot pune viata in pericol. Arsura poate fi definta simplu, ca o rana de natura termica sau chimica care poate distruge pielea si tesuturile sale. Pericolul arsurilor nu vine din faptul ca ele pot fi imediat descoperite si tratate ci din faptul ca ele pot avea urmari in timp. Spre deosebire de trauma psihica, rana aparuta in urma unei arsuri are o perioada semnificativa de latenta; cu alte cuvinte, trebuie timp pentru ca rana sa se vindece complet.

              Gazele fierbinti si substantele toxice inhalate in organism prin caile respiratorii si in plamani pot avea consecinte grave, chiar daca se intervine imediat sau se intarzie. In ambele cazuri, depozitarea substanetelor chimice in sacii de aer din plamani (in alveole), poate cauza scurgerea lichidului dupa o intarziere mai mare de 24 de ore. Organismul poate parea ca nu are nici o rana, dar dezvoltarea unui astfel de edem pulmonar poate fi urmata de o deteriorare rapida a starii de sanatate a organismului si la aparitia unei respiratii rapide si la colorarea usoara a buzelor, limbii si a mucoasei intr-o nuanta violet.

Tema 12.

Educaţie civică

privind apărarea împotriva incendiilor

- învăţământul primar -

ORGANIZAREA EXERCITIULUI DE EVACUARE IN CONDITII DE SIGURANŢĂ ÎN CAZ DE URGENŢĂ

              Pe timpul simulării exerciţiului privind producerea unui incendiu se vor respecta următoarele reguli:

–        Se va păstra calmul, se va evita intrarea în panică, elevii se vor proteja reciproc, fără a se speria de zgomotele din jur;

–        Se va lua măsura închiderii tuturor uşilor şi a ferestrelor precum şi deconectarea consumatorilor electrici;

–                    Pentru a preveni panica şi rănirile, este necesar ca elevii să asculte recomandările cadrelor didactice, nu se va permite  nimănui să fugă din încăpere, clasă, să ţipe sau să propună evacuarea. Se va evita a fugi pe uşă, a se sări pe fereastră, a se alerga pe scări şi a se utiliza liftul sau să se producă aglomeraţie;

La semnalul prelungit al soneriei (2 minute, 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele) se va trece la evacuarea  personalului urmărindu-se următoarele aspecte:

             Elevii părăsesc clădirea sub supravegherea profesorului. Se vor utiliza toate căile de evacuare şi salvare fără pericole. Nu se vor lua alte obiecte (ghiozdane, obiecte de vestimentaţie, etc.).

Locul de adunarea personalului va fi terenul de sport sau un platou prestabilit care să confere siguranţă personalului;

Elevii vor fi dispuşi pe clase în ordinea băncilor;

Profesorii vor efectua prezenţa, raportând de urgenţă directorului eventuala lipsă nemotivată a unuia dintre elevi;

Se verifică cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a sarcinilor ce revin personalului de la locul de muncă în caz de incendiu:

                                                      - Modul de comportare a elevilor la primirea semnalului acustic de alarmare;

                                                      - Funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

                                                      - Modul de desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a materialelor periculoase;

                                                      - Îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de intervenţie;

După terminarea exerciţiului se acţionează semnalul de încetare a alarmei care va fi compus dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute.